Cristina Gioadă

Cine ești, dincolo de titluri? Cum te-ai descrie, dincolo de meserie sau funcție?

Sunt Cristina, o tânără ghidată de pasiune și ambiție, care își construiește o lume frumoasă
în jurul ideilor sale.

​

Care este povestea ta? Dacă te-ai opri o clipă și ai privi în urmă la drumul tău, ce momente, oameni sau alegeri simți că te-au adus unde ești azi?​

Povestea mea are la bază un parcurs întins pe câțiva ani de formare. Am urmat studiile Facultății de Arhitectură “G.M. Cantacuzino” din Iași, timp în care am beneficiat de un stagiu Erasmus în Lille, Franța. După finalizarea studiilor, a urmat un internship în Madrid, Spania, după care m-am reîntors acasă, la Constanța, pentru patru ani. În acest timp, am redescoperit orașul cu alți ochi – mai pregătiți, mai formați – moment în care am conceput proiectul Neuitatele, ca rezultat al formării mele profesionale și al implicării în două proiecte europene dedicate patrimoniului cultural. După pandemie, în 2021, am ales să îmi continui parcursul profesional în Marele Ducat al Luxemburgului, unde mă aflu în prezent. Cred că tot acest parcurs a fost definitoriu pentru punctul în care am ajuns acum și fiecare sprijin pe care l-am primit în acest drum a fost de ajutor.

​

Ce te face să simți că îți urmezi drumul tău, autentic?​

Motivația și ambiția de a-mi construi un parcurs propriu, ghidată de nevoile mele intelectuale și dorința de exprimare. Simt că sunt pe drumul meu autentic când sunt conectată la energia creativă, când simt apartenență la un scop și când în interiorul meu se așterne liniștea.

​

Ce crezi că te diferențiază în felul în care faci ceea ce faci?​

Spiritul artistic, propriu, intrinsec – un produs intelectual greu de reprodus, pentru că îmi aparține. Este ceva personal, născut din ideile și trăirile mele.

​

De unde vine pasiunea ta? Ți-o amintești din copilărie, de la cineva anume?

Pasiunea mea s-a conturat în mare parte prin formările profesionale și relația mea cu mediul construit din Constanța. Ilustrația și desenul, ca moduri de exprimare, reprezintă darul meu creativ, pe care nu l-am explorat mult timp, dar pe care am reușit să îl redau prin acest proiect într-o manieră personală. Am conceput “Neuitatele” după prima mea plecare din țară.
Fiind în contact cu multe culturi, am simțit în primul rând nevoia de întoarcere la rădăcini și de a înțelege mai bine cine sunt și de unde vin. Și în prezent, acest proiect este modul meu de a mă reîntoarce Acasă.

 

Ce oameni, locuri sau întâmplări ți-au modelat parcursul? ​

Facultatea de Arhitectură, colegii mei și mentorii dr. arh. Ramona Costea și dr. arh. TiberiuTeodor Stanciu au fost alături de mine încă de la început, sprijinindu-mă în dezvoltarea proiectului. De asemenea, experiențele mele de formare în străinătate și implicarea în două proiecte europene, alături de Asociația „House of Education and Innovation”, mi-au deschis noi orizonturi și m-au inspirat sa mă implic ca și “Acasă să crească”. Și totodată să înțeleg că fiecare dintre noi poate avea un rol, dacă și-l asumă.
Contextul profesional m-a determinat să creez acest proiect: a trebuit să plec din țară pentru a-mi urma visul de a practica arhitectura la un nivel înalt, dar în același timp, am vrut să simt că pot aduce o contribuție semnificativă și Acasă.

​

Ai avut vreodată sentimentul că alegerea ta nu e „valoroasă” pentru alții? Cum ai depășit acel moment?

Da, am simțit asta de multe ori, pentru că am realizat că oamenii au perspective diferite asupra esteticii, arhitecturii și artei. În plus, în societatea noastră, problemele cotidiene sunt adesea prioritare, iar aceste aspecte sensibile ajung pe ultimele locuri în piramida nevoilor. Lipsa unei educații adecvate în aceste domenii face ca munca noastră să fie mai greu de înțeles. Am învățat însă să accept că este un proces și că, deși majoritatea poate vedea doar „niște desene colorate”, există și oameni care percep în profunzime valoarea culturală și legătura cu identitatea noastră.
Un moment emoționant și cu adevărat de impact a fost atunci când am avut o discuție live pe tema “Rețeaua Orașelor Creative” cu Doamna Ambasador Plenipotentiar Simona-Mirela Miculescu, în cadrul unuia dintre proiectele europene la care am participat. În acel moment am simțit cu adevărat că există valoare în ceea ce fac și că munca mea contează.

​

Ce înseamnă pentru tine să creezi/ construiești/ descoperi?

Curiozitatea este principala mea calitate, iar prin prisma meseriei de arhitect îmi place să concep proiecte și idei. Descoperind ce mă înconjoară, mă descopăr și pe mine însămi.

​

Ce vrei să transmiți prin munca ta?

Principalul mesaj este acela de a nu renunța la exprimarea autentică, chiar și când contextul nu este unul favorabil, pentru că tocmai atunci vocea sinceră devine necesară.

​

Ai o rutină sau un ritual care te ajută să te reconectezi cu sensul a ceea ce faci?

Trăind departe de România, întâmpin dificultăți în a rămâne mereu conectată cu realitatea de Acasă, așa că am momente de pauză și solitudine în care închid totul în jurul meu, pentru a mă reconecta cu mine însămi și cu proiectul meu de suflet. Iar când primesc câte un semn de acasă, simt că există un sens în ceea ce fac și că munca mea este apreciată.

​

Ce înseamnă pentru tine să fii vizibilă? E o nevoie, o provocare, o alegere?

Vizibilitatea are două sensuri pentru mine: pe deoparte, este despre a fi recunoscut pentru munca ta și pentru produsul tău intelectual, artistic sau creativ — ceea ce ajută la construirea unei comunități. Arătând cine ești cu adevărat, se crează o comunitate de oameni cu aceeași gândire. Pe de altă parte, există provocarea distanțării față de cei care nu te înțeleg.

​

Ți s-a întâmplat să fii subestimată pentru că ești femeie?

Nu în cadrul acestui proiect, însă în meseria de arhitect – da, de multe ori.

​

Ce ai vrea să se schimbe în societate pentru ca munca femeilor ca tine să fie mai susținută?

Cred că fiecare individ în parte poate face un efort de susținere – mai mult sprijin și mai mult respect pentru munca depusă. Ce consider că lipsește fundamental în România este aprecierea față de munca celuilalt, indiferent de domeniu, mai ales când este vorba de promovarea în spațiul public. Nu trebuie să fim mulți ca să schimbăm ceva. E suficient să fim sinceri, constanți și conectați cu ceea ce contează.

​

Care e legătura ta cu patrimoniul, cultura, natura, tradiția? 

Legătura cu patrimoniul este una profundă. Fiind pasionată de arhitectură, artă, mediu construit, ca arhitect sensibil, nu poți rămâne inert în fața realității. Din dorința mea, ca tânăr arhitect, am vrut să am o contribuție, să îmi imaginez că și Acasă poate fi altfel. Și cred că dacă am capacitatea de a reda realitatea într-un alt mod, trebuie să îi fac și pe alții să privească prin filtrul meu personal.Sunt foarte legată de rădăcinile mele, și deși am ales să îmi continui formarea profesională în străinătate, petrecându-mi zilele vorbind și gândind în limbi străine, tot româna este limba mea preferata. 😊

​

Ce înseamnă comunitatea pentru tine? Ai o comunitate de sprijin?

Comunitatea este cea creată în jurul proiectului. Practic, comunitatea oamenilor interesați de patrimoniu și cultură sunt cei care apreciază și îmi cumpără ilustrațiile sau îmi trimit mesaje despre casele lor ori ale vecinilor, despre amintiri din memoria colectivă legate de oraș. Am conceput acest proiect pentru comunitatea orașului în sine. Am fost inspirată de grupurile de implicare civică, locuitori ai peninsulei din Constanța, prin dezbaterile lor online și cercetările legate de clădirile Constanței vechi. Asta m-a împins să îmi aduc și eu o contribuție, am început prin documentare la Arhivele Naționale ale Statului, de unde am preluat majoritatea detaliilor de arhitectură pe care le-am transpus grafic. Ideea inițială a fost de a reda fațadele originale ale clădirilor care au fost transformate de-a lungul timpului și, totodată, de a arăta ce a fost și nu mai e. Adesea trecem pe lângă terenuri goale, care cândva au fost zone de interes cultural-arhitectural pentru identitatea orașului.

 

Ce simți că lași în urmă, ce „fir magic” duci mai departe?

Simt că sădesc niște semințe pentru generațiile următoare. Asta a fost și ideea inițială a proiectului: să duc mai departe o pasiune, să deschid ochi, să plantez ceva mic, cu multă iubire, pentru ca într-o zi să crească mare.

​

Dacă ai putea păstra o imagine care te definește, care ar fi aceea?

O tânără cu multe idealuri și idei creative, mereu în căutare de sens.

 

Dacă ai putea lăsa un mesaj pentru o altă femeie care acum își începe drumul, care ar fi acela?

Să-și cultive reziliența din interior și să accepte momentele de solitudine, acelea în care pare că nimeni nu o înțelege pe deplin. Să nu uite, însă, că ceea ce creează și aduce în lume este valoros, iar mesajul ei va ajunge exact acolo unde trebuie. Pentru că drumul, de fapt, este chiar descoperirea de sine.

​​

​